FaceBook  Twitter  

În drumurile noastre și în căutările de oameni și de povești de viață, avem norocul să întâlnim și oameni care ne sunt adevărate lecții. În această categorie se încadrează și Andrei Voicu, „veteranul“ Centrului de Plasament de tip familial din Secăria, cel care a împlinit zece ani de când „acasă“, „mamă“ și „tată“ au cu totul alte semnificații față de cele pe care le știm cu toții. În 2017 și-a aniversat majoratul, fără petreceri fastuoase și cadouri scumpe, dar cu planuri îndrăznețe și frumoase.

IMG 7980

În perioada care s-a scurs de când a fost adus la Secăria, Andrei nu a stat degeaba. A vrut să uite, a vrut să se vindece, a vrut să lupte, a vrut să ierte! A vrut să învețe, să-i facă pe cei care i-au purtat de grijă mândri de el, a vrut să fie cel mai bun! Și a reușit!

Cu o degajare care scoate la suprafață cicatrizarea rănilor sufletești, Andrei ne-a povestit cum a ajuns să fie unul dintre copiii de la Secăria. S-a născut la Măgurele într-o familie care s-a destrămat pe când era prea mic ca să înțeleagă din ce cauză s-a întâmplat totul. Împreună cu fratele lui a ajuns în grija bunicii paterne. Le-a fost bine până când bătrâna s-a stins.„De atunci, ni s-a schimbat și nouă viața. Am fost aduși la Secăria de un unchi care a spus că nu poate avea grijă de noi. Eu aveam opt ani, iar fratele cinci… A trecut ceva timp până a aflat mama de noi, dar și după ce a aflat tot aici am rămas. Ne-a fost greu la început. O astfel de schimbare nu e ușoară, dar ne-am obișnuit și am mers mai departe“, ne-a mărturisit Andrei.

centrul de plasament de tip familial Secaria

I-a plăcut să citească, să învețe, iar în școala generală a fost mai mereu printre primii. A intrat fără probleme la Liceul „Simion Stolnicu“, din Comarnic, fiind chiar primul admis la profilul „Protecția Mediului“.

Îi place mult viața de liceu și ceea ce a ales să studieze. Iar acest lucru se vede din rezultatele pe care le are. Este șef de promoție și este nelipsit de la olimpiade. Îi plac științele exacte, iar ca plan de viitor are unul bine fixat: să devină medic generalist. „Vreau să ajut oamenii și știu că o voi face fără bani, adică fără șpagă. La mine nu va exista așa ceva. Omul va veni cu speranța de a-l face bine, nu pentru a-i «consulta» buzunarul sau portofelul“, ne-a spus tânărul.

IMG 7983

Știe că are mult de muncă pentru a-și atinge visul, dar când ai o experiență de viață ca a lui, astfel de situații nu ți se par de netrecut.

Moralul bun îl are și pentru că s-a împăcat, de multă vreme, cu trecutul, dar, mai ales, pentru că a avut puterea să ierte. A fost supărat o vreme pe mama lui că nu s-a interesat de soarta lui și a fratelui mai mic, că nu a făcut tot ce i-a stat în putință ca să-i țină cu ea. Acum, însă, vede lucrurile altfel. Acum, este el cel care o caută… Vrea doar s-o audă și să-i știe că-i este bine cât de cât.

Însă când va fi să meargă la facultate sau după ce va avea familia lui, în weekend-uri și de Sărbători va reveni la Secăria. Pentru că aici, de zece ani, este „acasă“ pentru el și, tot aici, va fi așteptat și primit cu brațele deschise de „mama“ și „tata“, care l-au educat atât de frumos, l-au încurajat, l-au pregătit și încă-l instruiesc pentru acel moment când va ieși din acest sistem. Dar despre „părinții“ celor 16 copii de la Secăria, despre cei care se luptă nu doar cu caractere dintre cele mai diverse, ci cu traume, cu răni adânci, răni grele pe care le au acești micuți și pe care fac tot posibilul să le închidă, ne rezervăm o poveste separată.

Pentru ceea ce este, ceea ce a ales, de fapt, să fie, în fața acestui tânăr nu putem să spunem decât „Jos pălăria!“.

Pe de altă parte, ținând cont de planurile de viitor ale lui Andrei și de dificultatea examenului de admitere la Medicină, orice sfat, material didactic, pregătiri la materiile de profil îi vor prinde extrem de bine.