Polinoame – teorie, formule și exemple rezolvate
Bacalaureat – Subiectul II · Algebră, clasa a XII-a. Forma algebrică și gradul unui polinom, împărțirea cu rest, teorema restului, Bézout și schema lui Horner, rădăcini și multiplicitate, relațiile lui Viète și ecuațiile reciproce, cu exemple rezolvate.
13.1Noțiuni de bază
Forma algebrică
\[f=a_nX^n+a_{n-1}X^{n-1}+\dots+a_1X+a_0,\qquad a_i\in K,\ a_n\ne0,\]
unde \(K\) este unul dintre \(\mathbb{Q},\mathbb{R},\mathbb{C},\mathbb{Z}_p\). Notăm \(f\in K[X]\).
- Gradul \(\operatorname{grad} f=n\) (cel mai mare exponent cu coeficient nenul); \(a_n\) este coeficientul dominant, \(a_0\) este termenul liber.
- Polinomul constant nenul are gradul \(0\); polinomul nul are toți coeficienții \(0\) (gradul \(-\infty\)).
Suma coeficienților lui \(f\) este \(f(1)\);\(a_0=f(0)\)
\(\operatorname{grad}(f+g)\le\max\{\operatorname{grad} f,\operatorname{grad} g\}\);\(\operatorname{grad}(f\cdot g)=\operatorname{grad} f+\operatorname{grad} g\)
13.2Împărțirea polinoamelor
Teorema împărțirii cu rest
Pentru orice \(f,g\in K[X]\), \(g\ne0\), există și sunt unice \(q,r\in K[X]\) astfel încât \[f=g\cdot q+r,\qquad \operatorname{grad} r\lt\operatorname{grad} g,\]
unde \(f\) este deîmpărțitul, \(g\) împărțitorul, \(q\) câtul și \(r\) restul.
Teorema restului: restul împărțirii lui \(f\) la \(X-a\) este \(r=f(a)\).
Teorema lui Bézout: \((X-a)\mid f\ \Leftrightarrow\ f(a)=0\) (\(a\) este rădăcină a lui \(f\)).
Schema lui Horner – împărțirea rapidă la \(X-a\): coeficienții câtului se obțin succesiv prin \(b_k=a\cdot b_{k+1}+a_k\), ultimul rezultat fiind restul \(f(a)\).
Exemplul 13.1
Rezolvare
Exemplul 13.2
Rezolvare
13.3Rădăcini ale polinoamelor
- \(a\) este rădăcină a lui \(f\) \(\Leftrightarrow\) \(f(a)=0\) \(\Leftrightarrow\) \((X-a)\mid f\).
- \(a\) este rădăcină dublă \(\Leftrightarrow\) \((X-a)^2\mid f\) \(\Leftrightarrow\) \(f(a)=0\) și \(f^{\prime}(a)=0\).
- \(a\) este rădăcină de ordin de multiplicitate \(k\) \(\Leftrightarrow\) \((X-a)^k\mid f\) și \((X-a)^{k+1}\nmid f\).
- Un polinom de grad \(n\) are exact \(n\) rădăcini în \(\mathbb{C}\) (numărate cu multiplicitate) – teorema fundamentală a algebrei.
Descompunerea în factori ireductibili peste \(\mathbb{C}\):
\[f=a_n(X-x_1)(X-x_2)\cdot\ldots\cdot(X-x_n)\]
Rădăcini speciale:
- \(f\in\mathbb{Z}[X]\): rădăcinile întregi se află printre divizorii termenului liber \(a_0\).
- \(f\in\mathbb{Z}[X]\): rădăcinile raționale sunt de forma \(\dfrac{p}{q}\), cu \(p\mid a_0\) și \(q\mid a_n\).
- \(f\in\mathbb{R}[X]\): dacă \(z=a+bi\) este rădăcină, atunci și \(\overline{z}=a-bi\) este rădăcină (rădăcini complexe conjugate).
- \(f\in\mathbb{Q}[X]\): dacă \(a+\sqrt{b}\) este rădăcină (\(\sqrt{b}\notin\mathbb{Q}\)), atunci și \(a-\sqrt{b}\) este rădăcină.
Exemplul 13.3
Rezolvare
Exemplul 13.4
Rezolvare
13.4Relațiile lui Viète
Gradul 3: \(f=aX^3+bX^2+cX+d\) cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3\):
\(S_1=x_1+x_2+x_3=-\dfrac{b}{a}\),\(S_2=x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=\dfrac{c}{a}\),\(S_3=x_1x_2x_3=-\dfrac{d}{a}\)
\[x_1^2+x_2^2+x_3^2=S_1^2-2S_2\]
Ecuația cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3\) este \(X^3-S_1X^2+S_2X-S_3=0\).
Gradul 4: \(f=aX^4+bX^3+cX^2+dX+e\) cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3,x_4\):
\(S_1=-\dfrac{b}{a}\),\(S_2=\dfrac{c}{a}\),\(S_3=-\dfrac{d}{a}\),\(S_4=x_1x_2x_3x_4=\dfrac{e}{a}\)
\[x_1^2+x_2^2+x_3^2+x_4^2=S_1^2-2S_2\]
Ecuația cu aceste rădăcini: \(X^4-S_1X^3+S_2X^2-S_3X+S_4=0\).
Exemplul 13.5
Rezolvare
Exemplul 13.6
Rezolvare
13.5Ecuații reciproce
Grad 3: \(ax^3+bx^2+bx+a=0\) are întotdeauna rădăcina \(x=-1\); se dă factor \((x+1)\) și rămâne o ecuație de gradul al II-lea.
Grad 4: \(ax^4+bx^3+cx^2+bx+a=0\); se împarte prin \(x^2\ne0\) și se notează \(y=x+\dfrac{1}{x}\), folosind \[x^2+\dfrac{1}{x^2}=y^2-2.\]
Se obține ecuația \(a(y^2-2)+by+c=0\), apoi se revine la \(x\) prin \(x^2-yx+1=0\).
Exemplul 13.7
Rezolvare
De reținut
Când în enunț apar expresii simetrice în rădăcini (\(x_1+x_2+x_3\), \(x_1^2+x_2^2+x_3^2\), \(\frac{1}{x_1}+\frac{1}{x_2}+\frac{1}{x_3}\)), se folosesc relațiile lui Viète, nu se caută efectiv rădăcinile. Dacă \(f(x_i)=0\), atunci relația \(ax_i^3+bx_i^2+cx_i+d=0\) poate fi folosită pentru a reduce puteri mai mari.
Capitol din culegerea Formule esențiale – clasele IX–XII, Bacalaureat, autor prof. Andrei Dobre (Math Academy®).