mateinfo.roANDREI OCTAVIAN DOBRE20 ani20ANI

Polinoame – teorie, formule și exemple rezolvate

Bacalaureat – Subiectul II · Algebră, clasa a XII-a. Forma algebrică și gradul unui polinom, împărțirea cu rest, teorema restului, Bézout și schema lui Horner, rădăcini și multiplicitate, relațiile lui Viète și ecuațiile reciproce, cu exemple rezolvate.

13.1Noțiuni de bază

Forma algebrică

\[f=a_nX^n+a_{n-1}X^{n-1}+\dots+a_1X+a_0,\qquad a_i\in K,\ a_n\ne0,\]

unde \(K\) este unul dintre \(\mathbb{Q},\mathbb{R},\mathbb{C},\mathbb{Z}_p\). Notăm \(f\in K[X]\).

  • Gradul \(\operatorname{grad} f=n\) (cel mai mare exponent cu coeficient nenul); \(a_n\) este coeficientul dominant, \(a_0\) este termenul liber.
  • Polinomul constant nenul are gradul \(0\); polinomul nul are toți coeficienții \(0\) (gradul \(-\infty\)).

Suma coeficienților lui \(f\) este \(f(1)\);\(a_0=f(0)\)

\(\operatorname{grad}(f+g)\le\max\{\operatorname{grad} f,\operatorname{grad} g\}\);\(\operatorname{grad}(f\cdot g)=\operatorname{grad} f+\operatorname{grad} g\)

↑ Cuprins

13.2Împărțirea polinoamelor

Teorema împărțirii cu rest

Pentru orice \(f,g\in K[X]\), \(g\ne0\), există și sunt unice \(q,r\in K[X]\) astfel încât \[f=g\cdot q+r,\qquad \operatorname{grad} r\lt\operatorname{grad} g,\]

unde \(f\) este deîmpărțitul, \(g\) împărțitorul, \(q\) câtul și \(r\) restul.

Teorema restului: restul împărțirii lui \(f\) la \(X-a\) este \(r=f(a)\).
Teorema lui Bézout: \((X-a)\mid f\ \Leftrightarrow\ f(a)=0\) (\(a\) este rădăcină a lui \(f\)).
Schema lui Horner – împărțirea rapidă la \(X-a\): coeficienții câtului se obțin succesiv prin \(b_k=a\cdot b_{k+1}+a_k\), ultimul rezultat fiind restul \(f(a)\).

Exemplul 13.1

Determinați restul împărțirii lui \(f=X^3-2X+5\) la \(X-2\).
Rezolvare
\(r=f(2)=8-4+5=9\).

Exemplul 13.2

Determinați \(m\in\mathbb{R}\) astfel încât \(X-1\) să dividă \(f=X^3+mX-4\).
Rezolvare
\(f(1)=0\ \Rightarrow\ 1+m-4=0\ \Rightarrow\ m=3\).

↑ Cuprins

13.3Rădăcini ale polinoamelor

  • \(a\) este rădăcină a lui \(f\) \(\Leftrightarrow\) \(f(a)=0\) \(\Leftrightarrow\) \((X-a)\mid f\).
  • \(a\) este rădăcină dublă \(\Leftrightarrow\) \((X-a)^2\mid f\) \(\Leftrightarrow\) \(f(a)=0\) și \(f^{\prime}(a)=0\).
  • \(a\) este rădăcină de ordin de multiplicitate \(k\) \(\Leftrightarrow\) \((X-a)^k\mid f\) și \((X-a)^{k+1}\nmid f\).
  • Un polinom de grad \(n\) are exact \(n\) rădăcini în \(\mathbb{C}\) (numărate cu multiplicitate) – teorema fundamentală a algebrei.

Descompunerea în factori ireductibili peste \(\mathbb{C}\):

\[f=a_n(X-x_1)(X-x_2)\cdot\ldots\cdot(X-x_n)\]

Rădăcini speciale:

  • \(f\in\mathbb{Z}[X]\): rădăcinile întregi se află printre divizorii termenului liber \(a_0\).
  • \(f\in\mathbb{Z}[X]\): rădăcinile raționale sunt de forma \(\dfrac{p}{q}\), cu \(p\mid a_0\) și \(q\mid a_n\).
  • \(f\in\mathbb{R}[X]\): dacă \(z=a+bi\) este rădăcină, atunci și \(\overline{z}=a-bi\) este rădăcină (rădăcini complexe conjugate).
  • \(f\in\mathbb{Q}[X]\): dacă \(a+\sqrt{b}\) este rădăcină (\(\sqrt{b}\notin\mathbb{Q}\)), atunci și \(a-\sqrt{b}\) este rădăcină.

Exemplul 13.3

Determinați rădăcinile întregi ale polinomului \(f=X^3-6X^2+11X-6\).
Rezolvare
Divizorii lui \(-6\): \(\pm1,\pm2,\pm3,\pm6\). \(f(1)=0\), \(f(2)=0\), \(f(3)=0\), deci rădăcinile sunt \(1,2,3\) și \(f=(X-1)(X-2)(X-3)\).

Exemplul 13.4

Știind că \(f=X^2+aX+b\in\mathbb{R}[X]\) are rădăcina \(1+i\), determinați \(a\) și \(b\).
Rezolvare
Cealaltă rădăcină este \(1-i\). Atunci \(S=2\), \(P=(1+i)(1-i)=2\), deci \(a=-S=-2\) și \(b=P=2\).

↑ Cuprins

13.4Relațiile lui Viète

Gradul 3: \(f=aX^3+bX^2+cX+d\) cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3\):

\(S_1=x_1+x_2+x_3=-\dfrac{b}{a}\),\(S_2=x_1x_2+x_1x_3+x_2x_3=\dfrac{c}{a}\),\(S_3=x_1x_2x_3=-\dfrac{d}{a}\)

\[x_1^2+x_2^2+x_3^2=S_1^2-2S_2\]

Ecuația cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3\) este \(X^3-S_1X^2+S_2X-S_3=0\).

Gradul 4: \(f=aX^4+bX^3+cX^2+dX+e\) cu rădăcinile \(x_1,x_2,x_3,x_4\):

\(S_1=-\dfrac{b}{a}\),\(S_2=\dfrac{c}{a}\),\(S_3=-\dfrac{d}{a}\),\(S_4=x_1x_2x_3x_4=\dfrac{e}{a}\)

\[x_1^2+x_2^2+x_3^2+x_4^2=S_1^2-2S_2\]

Ecuația cu aceste rădăcini: \(X^4-S_1X^3+S_2X^2-S_3X+S_4=0\).

Exemplul 13.5

Fie \(x_1,x_2,x_3\) rădăcinile ecuației \(x^3-2x^2+3x-4=0\). Calculați \(x_1^2+x_2^2+x_3^2\).
Rezolvare
\(S_1=2\), \(S_2=3\), deci \(x_1^2+x_2^2+x_3^2=4-6=-2\). (Rezultatul negativ arată că nu toate rădăcinile sunt reale.)

Exemplul 13.6

Fie \(x_1,x_2,x_3\) rădăcinile ecuației \(x^3-x-6=0\). Calculați \(\dfrac{1}{x_1}+\dfrac{1}{x_2}+\dfrac{1}{x_3}\).
Rezolvare
\[\dfrac{1}{x_1}+\dfrac{1}{x_2}+\dfrac{1}{x_3}=\dfrac{S_2}{S_3}=\dfrac{-1}{6}.\]

↑ Cuprins

13.5Ecuații reciproce

Grad 3: \(ax^3+bx^2+bx+a=0\) are întotdeauna rădăcina \(x=-1\); se dă factor \((x+1)\) și rămâne o ecuație de gradul al II-lea.

Grad 4: \(ax^4+bx^3+cx^2+bx+a=0\); se împarte prin \(x^2\ne0\) și se notează \(y=x+\dfrac{1}{x}\), folosind \[x^2+\dfrac{1}{x^2}=y^2-2.\]

Se obține ecuația \(a(y^2-2)+by+c=0\), apoi se revine la \(x\) prin \(x^2-yx+1=0\).

Exemplul 13.7

Rezolvați ecuația reciprocă \(x^3-4x^2-4x+1=0\).
Rezolvare
\(x=-1\) este rădăcină: \(-1-4+4+1=0\) ✓. Împărțim: \(x^3-4x^2-4x+1=(x+1)(x^2-5x+1)\). Din \(x^2-5x+1=0\): \(x_{2,3}=\dfrac{5\pm\sqrt{21}}{2}\).

De reținut

Când în enunț apar expresii simetrice în rădăcini (\(x_1+x_2+x_3\), \(x_1^2+x_2^2+x_3^2\), \(\frac{1}{x_1}+\frac{1}{x_2}+\frac{1}{x_3}\)), se folosesc relațiile lui Viète, nu se caută efectiv rădăcinile. Dacă \(f(x_i)=0\), atunci relația \(ax_i^3+bx_i^2+cx_i+d=0\) poate fi folosită pentru a reduce puteri mai mari.

↑ Cuprins

Capitol din culegerea Formule esențiale – clasele IX–XII, Bacalaureat, autor prof. Andrei Dobre (Math Academy®).